ADVERTISEMENT
Uniformele școlare ar putea reveni în toate școlile de stat din România, începând cu noul an școlar. Mai mulți parlamentari PSD au depus un proiect de lege prin care propun introducerea unei ținute școlare obligatorii pentru elevii din învățământul preuniversitar de stat.
Inițiativa este justificată prin două argumente principale: reducerea diferențelor sociale vizibile dintre elevi și prevenirea fenomenului de bullying bazat pe statutul financiar al familiei. Pe scurt, autorii proiectului spun că hainele au ajuns, în multe școli, un motiv de comparație, presiune și excludere.
În expunerea proiectului, inițiatorii susțin că mediul școlar se confruntă cu o accentuare a diferențelor socio-economice dintre elevi, iar aceste diferențe se văd tot mai clar în vestimentație. Hainele de firmă, încălțămintea scumpă sau accesoriile la modă pot deveni, spun aceștia, criterii de judecată între copii.
De aici apare ideea uniformei: elevii să intre în școală cu o ținută comună, care să reducă presiunea de a afișa statutul familiei prin haine. Nu este vorba despre o uniformă unică la nivel național, aceeași pentru toate școlile, ci despre modele stabilite de fiecare unitate de învățământ.
Potrivit proiectului, modelul uniformei ar urma să fie decis de consiliul de administrație al fiecărei școli. Elevii și părinții ar trebui consultați obligatoriu înainte de stabilirea modelului, a materialelor, a culorilor și a elementelor componente. Uniforma ar putea include și un ecuson cu denumirea unității de învățământ.
Această prevedere schimbă situația actuală. În prezent, școlile pot stabili reguli privind ținuta elevilor prin regulamentul propriu, iar părinții au obligația să asigure o ținută decentă copilului. Elevii au, la rândul lor, obligația de a avea un comportament civilizat și o ținută decentă în unitatea de învățământ. Nu există însă o regulă națională care să impună uniforma în toate școlile de stat.
Proiectul merge mai departe și propune ca uniforma să nu devină o povară financiară pentru familiile vulnerabile. Elevii din familii cu venituri reduse ar urma să beneficieze de gratuitate sau de subvenții pentru cumpărarea uniformei. Sprijinul ar urma să fie calculat în funcție de venitul pe membru de familie, raportat la Indicatorul Social de Referință, și de numărul de copii din familie.
Cheltuielile ar putea fi suportate din bugetele consiliilor județene, ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului București, precum și din fonduri externe nerambursabile. Practic, autoritățile locale ar urma să aibă un rol important în aplicarea măsurii, mai ales acolo unde sunt mulți copii din familii cu venituri mici.
Pentru părinți, întrebarea imediată este simplă: cine plătește uniforma? Proiectul încearcă să răspundă prin acest mecanism de gratuitate sau subvenționare, dar rămân detalii importante de stabilit. Nu este clar încă ce sumă va fi acoperită, câte piese ar intra într-un set, cine va alege furnizorii și ce se întâmplă dacă uniforma se deteriorează sau copilul crește și are nevoie de altă mărime în timpul anului.
Aici se va vedea diferența dintre o idee bună pe hârtie și o măsură aplicabilă în viața reală. O uniformă nu înseamnă doar o cămașă și o emblemă. Înseamnă costuri, stocuri, mărimi, materiale, spălare, înlocuire și reguli clare. Dacă aceste lucruri nu sunt stabilite simplu, măsura poate ajunge să creeze alte tensiuni între școală, părinți și autorități.
Susținătorii proiectului spun că uniforma poate reduce presiunea socială dintre elevi. În multe clase, diferențele de venit dintre familii se văd direct: unii copii vin cu haine scumpe, alții cu haine simple, uneori purtate de la frați mai mari. Pentru un copil, astfel de diferențe pot deveni rapid motiv de rușine, izolare sau ironii.
Bullyingul legat de haine nu este o poveste inventată. Există elevi judecați pentru adidași, geacă, telefon, ghiozdan sau tricou. Într-un mediu în care copiii observă repede diferențele, uniforma poate reduce măcar o parte din comparațiile zilnice.
Totuși, specialiștii atrag atenția că uniforma nu rezolvă singură bullyingul. Un copil agresiv va găsi alt motiv de batjocură dacă școala nu lucrează serios cu elevii, părinții și profesorii. Diferențele sociale nu dispar doar pentru că elevii poartă aceeași culoare. Ele se pot vedea în telefon, în pachetul de mâncare, în excursii, în meditații, în tabere sau în felul în care familia poate susține copilul.
De aceea, uniforma poate fi doar o piesă dintr-un plan mai larg. Pentru reducerea bullyingului este nevoie de reguli aplicate, profesori atenți, consiliere școlară, reacție rapidă la agresiuni și implicarea părinților. Altfel, uniforma rămâne o măsură vizibilă, dar cu efect limitat.
Un alt argument invocat de inițiatori ține de siguranța elevilor. O ținută comună, eventual cu ecusonul școlii, ar putea ajuta personalul de pază și profesorii să identifice mai ușor elevii care aparțin unității de învățământ. În școlile mari, unde intră zilnic sute sau mii de copii, această identificare rapidă poate conta.
Și aici, însă, efectul depinde de aplicare. Dacă uniforma este purtată doar de o parte dintre elevi sau dacă regulile sunt tratate diferit de la o clasă la alta, măsura își pierde forța. La fel se întâmplă dacă școala nu are control real la intrare, personal suficient sau proceduri clare privind accesul persoanelor străine.
Proiectul vine într-un moment în care discuția despre siguranța în școli este tot mai prezentă. Violența, consumul de substanțe, bullyingul și lipsa de autoritate a unor școli au pus presiune pe Ministerul Educației, pe directori și pe părinți. Uniforma apare, în acest context, ca o soluție simplă și vizibilă. Dar tocmai pentru că este simplă, riscă să fie supraevaluată.
